VARIABILELE UNUI CONTINUUM PULSATORIU
(PRESTO DIN SONATA I ÎN SOL MINOR PENTRU VIOLINĂ SOLO
DE J. S. BACH)
Iaşi, Revista Artes, Colecţia Studii de Teoria artei, seria Muzicologie, nr. 2-3, 1999 (în colaborare cu Gheorghe Duţică) |
Orice demers componistic implică o serie de procese decizionale vizând organizarea şi integrarea evenimentelor sonore în structuri temporale organice, cu sens bine definit. Strategie a schimbării controlate, cu determinări procesuale micro- şi macrostructurale congruente, creaţia muzicală clasico-romantică se edifică în baza principiului unificării diferitelor fenomene opozabile, prin realizarea echilibrului între constantele şi variabilele discursului sonor. Acest tip de interacţiune (esenţă a principiului evoluţiei muzicale) a stat şi la baza strategiei de abordare a acestei celebre pagini bachiene, constituind, în perspectivă generalizată, o normă temporală valabilă atât pentru ópusul amintit cât şi pentru o întreagă clasă de lucrări analoge. Pentru a demonstra modul în care fluxul izocron (coordonata ritmică referenţială) se va supune proceselor configurative (variabilele compensatorii), am lărgit sfera semantică a conceptului ritmic, extrapolând principiul relaţionării duratelor asupra altor tipuri de conexiuni: armonice, polifonice, arhitectonice.
|
|
