Creaţia muzicală cu caracter didactic trebuie să răspundă întotdeauna exigenţelor fenomenului artistic, aflat în perpetuă evoluţie şi transformare.
În ordine valorică, prestaţiile de acest gen sunt relativ rare, circumstanţele asumării strategiilor didactice orientate către finalizarea unor obiective imperative ale momentului implicând, de fiecare dată, multiple niveluri de responsabilitate.
Având ca scop dezvoltarea armonioasă a personalităţii viitorului artist, disciplina Teoria muzicii, Solfegiu, Dicteu muzical, extinsă pe mai multe cicluri şcolare, determină atingerea unui înalt nivel de operare cu limbajele muzicale complexe, facilitând descifrarea, înţelegerea, analiza, notarea şi redarea oricărei partituri.
Solfegiul şi dicteul reprezintă două componente esenţiale în decodificarea „semnului" muzical, conotat de numeroase valenţe semantice, stilistice şi estetice.
În sprijinul finalizării obiectivelor specifice acestei discipline, pe lângă manualele şcolare, sunt necesare numeroase suporturi didactice, constând în colecţii, antologii sau îndrumare practice.
Din această perspectivă, mi-am propus realizarea unui ciclu intitulat Teste de solfegiu şi dicteu muzical, caracterul sintetic al exemplelor elaborate răspunzând exigenţelor evaluării periodice a elevilor începători sau avansaţi.
Nivelul de complexitate al materialului didactic propus în acest prim volum este în concordanţă cu prevederile programei analitice şi cu stadiul acumulărilor graduale realizate pe parcursul anilor de şcoală.
Volumul de faţă (Grupa A) are un mare grad de adresabilitate. Deşi este recomandat în special elevilor de clasa a VII-a, secţiile pian-vioară, suflători-corzi grave-percuţie, el poate fi aplicat şi la clase mai mici, în condiţiile existenţei unui nivel corespunzător al deprinderilor muzicale. Totodată, materialul poate fi util ciclului de studii IX-XII, cu predilecţie specializărilor Canto şi Studii teoretice.
Testele de solfegiu şi dicteu muzical se axează pe problematica sistemului tonal-funcţional major-minor, urmărind o logică a structurării morfologice şi sintactice în sfera unei dinamici modulatorii restrânse la tonalităţile apropiate. Rezultantă a echilibrului dintre consonanţă şi disonanţă, diatonic şi cromatic, linia melodică are un caracter cantabil, fluent, urmărind o economie a mijloacelor de dezvoltare, prelucrarea motivică şi variaţia ritmică fiind dozate în funcţie de obiectivele celor două niveluri (începători-avansaţi).
Experimentarea îndelungată a acestui gen de materiale evaluatoare în cadrul activităţii de pregătire a loturilor de elevi pentru concursurile şi olimpiadele şcolare mă încurajează să sper într-o continuă stimulare a interesului pentru obţinerea performanţei în domeniul artei muzicale.
